Aripi

Aripi trezite pe jumătate

singuratici umblă

pașii mei în tine

pădurea își născocește focurile

cunosc sălbăticia

uit și ating

dă-te jos de pe locul

unde trebuia

să te iubesc

speriat și trist.

Text: Ligia ION
Foto: April

Aritmetică

Sămânță amară

frumusețea mea

îți rodește sufletul

prea ocupat să mă mai țină minte

atâta tăcere în cuvinte,

stau și îți pândesc

gesturile,

trupul meu răscruce

unde monede se aruncă la întamplare,

zilele zdrențe

liturghia iubirii...

îmbrac singura rochie de seară

și mă vindec

de obsesia unei aritmetici

elementare.

Text: Ligia ION
Foto: April

Nebunul

 Nebunul

doar nebunul gustul meu îl are

cu ciudă

mi-a pus legea lui în mâini

dezbrac toți îngerii

vinovați de întâmplare

orizonturi

știrbite

gustul ploii

și spini...

Text: Ligia ION
Foto: April

Promisiune

Nu știu cum

dar i-am promis

dragostea fluturilor

luciditatea orelor

i-am promis,

stângăcia fructelor

prima mea noapte de dragoste

intimitatea serpilor

goliciunea îngerilor

primul meu fir de păr alb.

I-am promis Ei

mințita mea

stearpa mea

viață.

Text: Ligia ION
Foto: April

Întoarcerea

Trupul meu

ca o crisalidă

te aud cum crești, cum ierți

tot ce-am iubit

mă dezleagă de

sfințenie,

tributul smereniei

sunt întoarsă acasă

în mine însămi

cununată cu tine

și-un trup desperecheat.

Text: Ligia ION
Foto: April

Lecție

M-ai învățat

 mersul pe sârmă...pe zile

alcoolul trupului băut până la capăt

amestecat cu spuma trădării

păsările orbite

și nezburate pe cer

m-ai învățat să pun toamna

în inima fructelor

să mă rănesc

în zilele riduri

m-ai învățat...

Text: Ligia ION
Foto: April

În cuie

  

Prinde-mi inima în cuie

sufletul meu plin de pământ

numele tău înjunghiat

sulița înfiptă

în pieptul orelor

în care aștept

mâinile tale mă bântuiesc

viața

bătrână vrăjitoare

spulberă cenușa

dragostei moarte

desculță

stearpă și...prea împovărată.

Text: Ligia ION
Foto: April

Unicornul

Isteria frunzelor

caută rod

în pântecele sterp

al toamnei

singur Unicornul

rătăcește în sufletul moale

al pietrei.

Drumul i-a ars ochii

vântul cotrobăie-n orbite

singuratatea pereche

peste tot

goliciunea toamnei

și-o lacrimă uscată

poate uitată neplânsă

poate dinadins păstrată

pentru sufletele noastre...

neînsuflețite.

Text: Ligia ION
Foto: April

Mântuire

Lumina

binecuvântată orbire

pentru cei care au

sufletul scobit în pietre

se scurge trupul de pe mine

se amestecă cu tine, cu altădată

atingerea usturătoare a ploii

rănile pahare pline

pe care le închin cu viața

privirea icoană

mă mântuiesc prin păsări.

Text: Ligia ION
Foto: April

Nesătule aripi

Se adună păsări

pentru rugăciune

e timpul să se facă

dreptate sub nori

desfrâul zborului

nesătule aripi

se înșeală ziua de astăzi

cu sălbaticul ieri

intră boala în lume

se ofilește sufletu-n flori

e pedeapsă-n țărână

rugăciune-i pe cer.

Text: Ligia ION
Foto: April

Absență cu chip

 

Mintea mea

își iese din minți

rana se rănește

înc-o data pe sine

gândul uită

un alt gând ce-a murit

ochii își vânează

unul altuia somnul

sălbaticele ierni

amestecate cu tine

faci focul în suflet

și-mi dai nopți de băut

cobor în trup

sunt ca totul, ca nimeni

o aromă a cărnii

o absență cu chip.

Text: Ligia ION
Foto: April

La vecernie

Bărbații din mine

năpârlesc de durere

iubire-i din belșug

cu priviri călugărite

bat clopote în sufletul meu

la vecernie se adună

doar guguștiuci și vrăbii.

Text: Ligia ION
Foto: April

A doua facere

Înjunghii cerul

cu fulgere,

urgia palmelor mele

caută rod.

A doua facere

umple pământul

cu pietre.

Cu buzele încinse

plec să mă destăinui

printre statui.

Text: Ligia ION
Foto: April

Judecată

 Plec...

pași de plumb.

Nevinovat este

ucigașul ucigașului meu

ce mi-a simțit alcoolul

în gura celui ce vorbea

despre dragoste.

Text: Ligia ION
Foto: April

În memorie

Îți pregăteam de plecare

cocorii,

justiția cuibului gol

pe care-l umple frigul

cu bucăți din mine.

Te-am lăsat să-ți locuiești casa

cu-o noapte mai puțin

ce-a alunecat fără să știu

prin lucrurile ce le-nghesuiam

în grabă,

în memorie.

Text: Ligia ION
Foto: April

Strigăte

Pescărușii cloceau

în gura mea strigăte,

din carne-mi crescuseră

gheare

Ziduri sărite la întamplare,

aer în plămânii mei de nisip.

Tu și Dumnezeu

geometria iubirii

scursă imoral de frumos

pe brațele mele

neîmbrățișate.

Text: Ligia ION
 Foto: April

Semn

Mă strâng în mine

schizofrenia porții

umărul tău,

limbă de clopot

răcnind a sărbătoare.

Cerului i se face de fulgere,

cucuveaua mi-a cântat

pentru dragoste.

Text: Ligia ION
Foto: April

Să-mi fie!

Îmi vorbeai de stele amare,

de gropi rătăcite

într-o umbră de om.

Cutremur în frunze,

iubiri vegetale,

cum nimeni pe nimeni

se întreabă, se cheamă.

Tăceam și uitam

mâine să-mi fie

din nou

dimineață...

Text: Ligia ION

Foto: April

Rostul meu

Îmbrățișarea ta

legendă

cerul s-a dezis de păsări

drumul lepădat în drum

trupul meu...promisiune

pe care o încalc

de fiecare dată

când cântă cocoșii

port pe deget inelul

alegere stearpă

a celor ce și-au atins

inimile.

Text: Ligia ION

Foto: April

Zaruri

Dă-ți jos

hainele...rănile

bandajul orelor de dragoste

rescrie în noi

întoarcerea acasă

zaruri aruncate

într-o logică a desfrâului

e ultima carte jucată

între tine și celălalt

mă ascund în spatele sufletului

măruntă rătăcire

gânduri stângace

întuneric...

Text: Ligia ION
 Foto: April

Remember

Aveam numele

încă ud pe cruce.

iubești...

înfigi colțul frunzelor

în cenușa mea

inteligentă aromă-

-semnul păpădiei.

Toamna cu ochii

turbați de disperare

mă privea așezându-mă

să mă nasc

în aceeași casă

cu ferestre ce dau

tot spre tine.

Text: Ligia ION
 Foto: April

Nebunie

Venea nebuna
tot aruncând cu vânătăi în păsări.
își omorâse de singurătate
copilul.
O violau în treacăt
corcodușii
cerul...ca o raclă.
Venea nebuna,
Murea din toate părțile,
cenușă i-a fost
și-i era bine
înnebunea nebuna.

Text: Ligia ION
Foto: April

Locul unde

 Viața asta

m-a vrut femeie

în locul unde trebuia să-mi crească păsări.

Apoi m-a iubit

cu trupul tău

noaptea

șiroia pe dușumele.

O mână pe alta

se înstrăina,

ascultam dansul

minților mele sărite

din minți

pe șoldurile zambilelor

pământ neprihănit...

cineva mi-a sedus rădăcinile.

Text: Ligia ION
Foto: April

Revers

 Îți clăteai rănile

cu sângele fiului meu

pe care n-ai vrut să-l nasc.

M-am tocmit cu împărații

să le port coroana

iar ei să-mi poarte trupul

înfipt într-un fulger-

-monedă de dragoste

cu fața de statuie

și revers

de fată înșelată...

Text: Ligia ION
Foto: April

Încă femeie

Numele tău ducea

până la pădurea cu pini,

îl puneam pe buze

apocaliptic.

Eu,

încă femeie!

pământul sub mine

era în delir

mă apropiam de umbra ta

poftind

și plecam rănită

de iarba ce crescuse

în urmă-ți.

Text: Ligia ION
Foto: April