Unicornul

Isteria frunzelor

caută rod

în pântecele sterp

al toamnei

singur Unicornul

rătăcește în sufletul moale

al pietrei.

Drumul i-a ars ochii

vântul cotrobăie-n orbite

singuratatea pereche

peste tot

goliciunea toamnei

și-o lacrimă uscată

poate uitată neplânsă

poate dinadins păstrată

pentru sufletele noastre...

neînsuflețite.

Text: Ligia ION
Foto: April