Să-mi fie!

Îmi vorbeai de stele amare,

de gropi rătăcite

într-o umbră de om.

Cutremur în frunze,

iubiri vegetale,

cum nimeni pe nimeni

se întreabă, se cheamă.

Tăceam și uitam

mâine să-mi fie

din nou

dimineață...

Text: Ligia ION

Foto: April

Rostul meu

Îmbrățișarea ta

legendă

cerul s-a dezis de păsări

drumul lepădat în drum

trupul meu...promisiune

pe care o încalc

de fiecare dată

când cântă cocoșii

port pe deget inelul

alegere stearpă

a celor ce și-au atins

inimile.

Text: Ligia ION

Foto: April

Zaruri

Dă-ți jos

hainele...rănile

bandajul orelor de dragoste

rescrie în noi

întoarcerea acasă

zaruri aruncate

într-o logică a desfrâului

e ultima carte jucată

între tine și celălalt

mă ascund în spatele sufletului

măruntă rătăcire

gânduri stângace

întuneric...

Text: Ligia ION
 Foto: April

Remember

Aveam numele

încă ud pe cruce.

iubești...

înfigi colțul frunzelor

în cenușa mea

inteligentă aromă-

-semnul păpădiei.

Toamna cu ochii

turbați de disperare

mă privea așezându-mă

să mă nasc

în aceeași casă

cu ferestre ce dau

tot spre tine.

Text: Ligia ION
 Foto: April

Nebunie

Venea nebuna
tot aruncând cu vânătăi în păsări.
își omorâse de singurătate
copilul.
O violau în treacăt
corcodușii
cerul...ca o raclă.
Venea nebuna,
Murea din toate părțile,
cenușă i-a fost
și-i era bine
înnebunea nebuna.

Text: Ligia ION
Foto: April

Locul unde

 Viața asta

m-a vrut femeie

în locul unde trebuia să-mi crească păsări.

Apoi m-a iubit

cu trupul tău

noaptea

șiroia pe dușumele.

O mână pe alta

se înstrăina,

ascultam dansul

minților mele sărite

din minți

pe șoldurile zambilelor

pământ neprihănit...

cineva mi-a sedus rădăcinile.

Text: Ligia ION
Foto: April