Sămânță amară
frumusețea mea
îți rodește sufletul
prea ocupat să mă mai țină minte
atâta tăcere în cuvinte,
stau și îți pândesc
gesturile,
trupul meu răscruce
unde monede se aruncă la întamplare,
zilele zdrențe
liturghia iubirii...
îmbrac singura rochie de seară
și mă vindec
de obsesia unei aritmetici
elementare.
Text: Ligia ION
Foto: April
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu