Îți pregăteam de plecare
cocorii,
justiția cuibului gol
pe care-l umple frigul
cu bucăți din mine.
Te-am lăsat să-ți locuiești casa
cu-o noapte mai puțin
ce-a alunecat fără să știu
prin lucrurile ce le-nghesuiam
în grabă,
în memorie.
Text: Ligia ION
Foto: April
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu