Lepădându-mă de tine

Învăț să te iubesc

lepădându-mă de tine,

în care colț

al amărăciunii mele

am să te mai pun?

aroganța mărului copt

mă sperie...

am să te las să câștigi

jocul acesta "de-a trădarea"

dansez...și plec acasă

cu ultimul tramvai.

Text: Ligia ION

Foto: April

Veninoasă

 

Pasărea veninoasă

mințise...

venirea primăverii

vinovată sunt

de iubire și fluturi...

dă-mă de pe buzele tale jos

a înflorit în carne ...vânătaia

ușii trântite în grabă

și disperarea teiului de lângă gard

ce n-a mai înflorit

niciodată.

Text: Ligia ION 

Foto: April

Noaptea mea firească

 

Numele meu...neînnunțit

trupul nefecioară

somnul nedormit

urletul greu învelit în cuvânt

eu pe cine vreau să mai mint?

nu se vede nimeni

de la mine la tine

nu mai trece toamna

descălțată pe drum...

Iubitule...

unde mi-am pus 

noaptea mea firească

de femeie

cu aromă de întuneric copt

și nădușeală

de floare înșelată.

Text: Ligia ION 

Foto: April

Fără tine

Trupul meu mormânt

în care inima strigă după tine

ca cerul după fulgere,

gândurile mucegaiuri

orfane brațe strivite în rugăciune

urlet în gâtlejul orelor

ziua începe și se sfârșește în mine

ca un pumnal,

sângele meu lehuz

miroase a tine

și-a flori de mărăcine.

Text: Ligia ION

Foto: April

Nădușală

Text: Ligia ION
Foto: April

În urmă

O seară de Crăciun.

brazii împodobiți cu ciori,

părul meu sătul 

de singurătatea mâinilor tale.

Plecam cu ochii

adânciți în păsări,

tu priveai cutremurat

cum lăsam în urmă

patru pași, lustruiți de frig.

fiul tău uneltea în mine

o naștere între maci.

Text: Ligia ION
Foto: April

Noapte de decembrie

Mâinile tale zăboveau

pe șoldurile frumuseții mele

veneai să mă iubești

până ce-mi cădeau stâlpii de la casă.

Eu îți nășteam

o noapte de decembrie,

crăpată de ger

amestecată cu vrăbii.

Text: Ligia ION

Foto: April

Terapie

 M-a pus bărbatul meu

să mă dezbrac de ceață

să-mi scot din tălpi plecarea

să mă îngroș cu frig.

Rămâneau trăzniți 

corcodușii

de iubirea din casă,

se însera dimineața

trecea nimeni pe drum;

eu stăteam să mă vindec

de plăcere și aripi

de oglinda cu riduri

de pereții răcnind.

Text: Ligia ION

Foto: April

Necumințenia florilor

E timpul...

necumințenia florilor

mă umple de rod

până la gură...

vii și pleci

mâinile frigide

ți-au găsit loc

în inima toamnei.

Text: Ligia ION 

Foto: April

La întâmplare

Text: Ligia ION

Foto: April

Zidurile sufletului meu

Pe care dintre zilele noastre

să ți-o dau înapoi?

pe aceea în care încercam

să te iubesc...mărturisindu-te

sau pe aceea în care încercam să te uit

ștergându-ți numele

de pe toate zidurile sufletului meu.

Text: Ligia ION

Foto: April

Secunda irosită

Text: Ligia ION

Foto: April

Asfinţit

Cicatricea asfinţitului

cuvintele veştede

cădeau lângă noi

fără să ne atingă

ochii tăi scrutau

abisul durerii

de-a nu mai fi

rămânând de fapt

intarsie oarbă

şi vindecat.

Text: Ligia ION

Foto: April

Descântecul fricii

Trupul meu te ştie

silabă cu silabă

privirile mele agonizând

în urma paşilor tăi

lacrima asta nu mi se cuvine

şi nici desântecul fricii.

Îţi slujesc fără de arginţi

şi îmi înţep inima

în gestul tău obscur

de aducere aminte.

Text: Ligia ION

Foto: April

ROD

Se închegase 

laptele în ţâţe,

zgomotul trupurilor noastre

căzute în aşternuturi 

căţeaua asta de viaţă

a turbat

muşcată de dragoste.

Nopţi confuze

umbra ta năduşind

acelaşi rod.

Text: Ligia ION

Foto: April

Revelaţie

Închin cu tine

Paharul, anotimpul

întâmplările strâmte,

mărul s-a oprit din copt.

Nu ştiu cu ce mâini

am aflat,

că zilele mi-au fost

nu singure

ci toate.

Text: Ligia ION

Foto: April

Metamorfoză

Împleticită pe cruce

privirea vindecată

de riduri

caută în mine îngerul 

împătimit 

de iubire.

Trupul meu miruit

cu sudoarea ta

se ridică...zeiţă

sau pasăre...

neînaripată.

Text: Ligia ION

Foto: April

ALTĂDATĂ

Citeşte rugăciunea până la capăt

eu caut femeia din mine

am rătăcit-o aseară

printre îngerii

care nu mai pot zbura.

Descântecul buruienilor

în graiul meu de fluture,

sună a dezlegare...

tu îmi promiţi alte aripi

c-ai să mă închei la muguri

tac...şi binecuvântez înserarea

cu patru paşi

şi-un drum...neumblat.

Text: Ligia ION

Foto: April

CA O CURCUBEE

Plecam din sufletul tău

dezbrăcată

auzeam femeile plângând

dăruindu-se la întâmplare

melcilor, nisipului, mărăcinilor

doar eu plecam 

nebună şi bogată

tot ce atingeam

se însingura

am apus...

trăind

ca o curcubee

murind

necrucificată.

Text: Ligia ION

Foto: April

Se luminează

Mă întreb,

în care dintre ceruri 

bătăile inimii tale lichefiate

lipite de pământ

şi de buzele mele

pălesc.

Să nu întrebi

de ce nu înţeleg

cuvintele,

stele căzătoare

aripile îşi înghit zborul

eu îmi înghit lacrimile

paradoxal...

se luminează...de ziuă.

Text: Ligia ION

Foto: April

Vegetală

Copac când am fost

aveam gânduri lemnoase

respiram singuratic,

iubeam vegetal.

mi-a fost mult mâna ta

când s-a întins peste mine,

mi-a fost TOT şi APROAPE

mi-a fost păsări pe ram.

Am jurat să mă nasc

altădată femeie

să îmi fie mai moarte

o plecare de-a ta

să îmi fie mai dor

să îmi fie "că nu este" 

să te caut cu ziua

printr-o noapte a ta.

şi de nu ...

să rămân tot copac pe vecie

blestemată de ploaie

sfâşiată de ger

tu lăsând să păstrez

simplu gest de iubire:

să-ţi sărut mâna întinsă

cu o frunză de-a mea.

Text: Ligia ION

Foto: April

Crima

Cineva mi-a aruncat paşii

pe poteci

eu l-am omorât 

încet,

până a început să-mi fie

altădată.

La locul crimei

am fost găsită singură

eu, şi trupul meu mort

atunci m-au condamnat

la o altă viaţă.

Text: Ligia ION

Foto: April

Candelă

Morfina sărutului tău

în carnea mea vinovată

îţi întind potirul

cu sângele indiferenţei

chipul candelă

curge naiv şi frumos

către un alt cer

vindecat de dragoste.

Text: Ligia ION

Foto: April

Hyacint

Ghicise nebunul

că ştiam să nasc 

copii împodobiţi

cu beteală şi globuleţe

voia să mă rodească

aruncând în mine

cu sâmburi

eu îmi feream numele

înflorind Hyacint

chiar în mijlocul

sufletului său.

Text: Ligia ION

Foto: April

Ocară şi sublim

Mă predau neputinţei

îmbrăţişarea ta

ocară şi sublim, 

de-aş putea uita

veninul sărutului,

am lăcrimat,

am râs,

am căzut în genunchi

am blestemat, 

dar înflorită plec

până la urmă

şi neculeasă

toamnă

ce-a înviat.

Text: Ligia ION

Foto: April