Numele meu...neînnunțit
trupul nefecioară
somnul nedormit
urletul greu învelit în cuvânt
eu pe cine vreau să mai mint?
nu se vede nimeni
de la mine la tine
nu mai trece toamna
descălțată pe drum...
Iubitule...
unde mi-am pus
noaptea mea firească
de femeie
cu aromă de întuneric copt
și nădușeală
de floare înșelată.
Text: Ligia ION
Foto: April
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu