Cu sufletul bătătorit
mă întorc acasă
ochiul meu îndoaie lumina
o amestecă cu nămolul
alchimia numelui meu...abia bolborosit
lacrimile își zdrobesc pieptul
de obrazul meu înăsprit
câmpul și-a ferecat macii
nu mai pot să-i ating...cu inima
de unde ziceai să încep
să te uit?
de la strugure
de la țipete
de la vânt...
Text: Ligia ION
Foto: April
