Copac când am fost
aveam gânduri lemnoase
respiram singuratic,
iubeam vegetal.
mi-a fost mult mâna ta
când s-a întins peste mine,
mi-a fost TOT şi APROAPE
mi-a fost păsări pe ram.
Am jurat să mă nasc
altădată femeie
să îmi fie mai moarte
o plecare de-a ta
să îmi fie mai dor
să îmi fie "că nu este"
să te caut cu ziua
printr-o noapte a ta.
şi de nu ...
să rămân tot copac pe vecie
blestemată de ploaie
sfâşiată de ger
tu lăsând să păstrez
simplu gest de iubire:
să-ţi sărut mâna întinsă
cu o frunză de-a mea.
Text: Ligia ION
Foto: April
